miercuri, 19 iulie 2017

Fotografia ca artã

Se spune că fotografii au luptat întotdeauna pentru ca ocupaţia lor să fie recunoscută ca artă. Şi în 1859 cu ocazia Expoziţiei Universale de la Paris, fotografia este alăturată, pentru prima dată, grupului de arte, aşa-zis clasice (pictură, gravură, sculptură).

Încă de la început a existat o dilemă. Cum putea arta, ca produs al imaginaţiei, să cuprindă în ea un intrus precum fotografia, realizată cu un aparat? Cum putea o operaţiune care prin definiţie surprinde realitatea pură să fie asemănată cu artele clasice care manipulau realitatea şi se bazau pe imaginaţie !?

În timp, au apărut grupuri de fotografi independenţi sau asociaţii oficiale care au încercat să-şi omogenizeze principiile şi să susţină ideea fotografiei ca artă. Fotografi cunoscuţi, precum Alfred Stieglitz (vezi şi AICI) promovează stilul "artă fotografică".  De altfel A. Stieglitz este considerat, prin stilul său "pictorialist", părintele artei fotografice. 


Terminal - Alfred Stieglitz
Terminal - Alfred Stieglitz

În anii ce au precedat al II-lea Război Mondial tehnica şi tehnologia cunosc o puternică dezvoltare şi evoluţia fotografiei este asociată în primul rând cu acestea. Aparatul de fotografiat devine un instrument puternic de documentare şi reţinere pe peliculă a evenimentelor de-a lungul anilor.
Aspectele artistice sunt trecute în planul al II-lea. Urmează perioada de după război când fotografia devine cea mai rapidă, cea mai modernă şi mai relevantă formă de reprezentare vizuală a realităţii.
În aceastã perioadã se dezvoltã o serie de aşa zise mişcãri de protest ale inadaptabililor vremii. De exemplu, în cadrul mişcării Pop-Art apare aşa numitul "The Realist Capitalist" reprezentat printre alţii de fotograful, sculptorul şi pictorul german Sigmar Polke.

Sigmar Polke - Bunnies - picturã realizatã prin procesarea unei fotografii
Sigmar Polke - Bunnies - picturã realizatã prin procesarea unei fotografii

Spre sfârşitul anilor 1980, fotografiile încep să devină o prezenţã normală într-o galerie de artă. Totuşi, se pare că dezbaterea privind apartenenţa fotografiei la familia artelor a încetat în momentul în care  fotograful german Andreas Gursky a vândut (2011) lucrarea să "RhineII" cu imensă suma de 4,3 milioane USD.

Andreas Gursky - Rheine II

Există şi o mică istorioara cu privire la caracterul artistic al acestei fotografii minimaliste. Fotografia despre al cărui cumpărător nu se cunoaşte nimic, reprezintă un peisaj dezolant în Germania, pe malul râului Rin. Fotografia despre care A. Gursky spune că este imaginea sa preferată a fost post procesatã (a se citi "curăţată") cu mare atenţie. Au fost îndepărtate toate elementele umane sau care amintesc de oameni (pietoni, biciclişti, zidurile unei fabrici, etc.) până când atmosfera sumbră l-a mulţumit pe autor.

Casa de licitaţie a descris imaginea ca "o reflexie dramaticã şi profundã asupra existenţei umane, dar şi a relaţiei noastre cu natura în perioada de început a secolului XXI". Am găsit şi am tradus un comentariu din presa vremii. "Simplitatea acestei imagini aratã o mare încredere a autorului în eficacitatea şi potenţialul sãu de a crea scenarii hiper realiste. Acestea, la rândul lor ne învaţă sã vedem - şi sã citim - lumea din jurul nostru într-o altă abordare. Scara, atenţia la culoarea şi forma fotografiei sale poate fi interpretatã ca o provocare deliberatã a statutului de picturã ca o formã de artã superioarã. În plus, imaginile lui Gursky sunt realizãri tehnice extraordinare, care au nevoie de timp pentru a fi realizate şi mai apoi masterizate  digital pentru a obţine exact efectul necesar dorit." (vezi AICI). 

Mai multe informaţii despre Andreas Gursky şi arta sa fotografică puteţi găsi AICI, iar AICI se aflã un scurt film (7,5 min) care descrie modul în care îşi realizează lucrările.  


Să auzim numai de bine.





luni, 17 iulie 2017

A fi, a avea sau a fotografia silueta

O siluetă este imaginea unei persoane, a unui animal, a unui obiect sau a unei scene reprezentate ca o formă solidă, de o singură culoare, de obicei negru, la care marginile corespund conturului subiectului.

Silueta este o formã solidã de culoare neagrã fãrã detalii - blog Foto-Ideea
Silueta este o formã solidã de culoare neagrã fãrã detalii


Interiorul unei siluete este lipsit de caracteristici şi întregul este prezentat, de obicei, pe un fundal neutru, de obicei alb sau deloc. Silueta diferă de contur, care descrie marginea unui obiect într-o formă liniara, în timp ce o siluetă apare ca o formă solidă. Desenele siluetã apar pentru prima dată pe ceramica grecească (~ 600 î.e.n.).


Siluete - Ceramicã greceascã anticã
Ceramicã greceascã anticã


Cuvântul siluetã derivã de la numele lui Étienne de Silhouette, fost ministru francez de finanţe, care, în 1759, a fost forţat de criza creditelor Franei în timpul Războiului de şapte ani să impună solicitări economice grave asupra poporului francez, în special a celor bogaţi. Din cauza deciziilor lor de austeritate ale lui Silhouette, numele sau a devenit sinonim cu orice lucru făcut ieftin şi astfel au ajuns celebre aceste portrete-siluetã. Înainte de apariţia fotografiei, erau cunoscute portretele-siluetă tăiate în hârtie neagră, acesta fiind cel mai ieftin mod de a înregistra aspectul persoanei. Mai multe detalii AICI.


Portret-siluetã - sec.18
Portret-siluetã - sec.18

Alte informaţii puteţi citi  AICI şi AICI. Am analizat câteva articole de pe net, am studiat, am făcut fotografii şi am notat câteva idei pe care le puteţi vedea mai jos.

Trebuie reţinut că pentru a avea o siluetă în imagine expunerea trebuie făcută astfel ca să nu existe nici un detaliu  al subiectului. Se face o subexpunere a acestuia iar pentru fundal avem o supraexpunere. S-aconstatatcă,pentru a avea silueta ideală, raportul de iluminare trebuie să fie de 16: 1 sau maimare.(gradul de iluminare al fundalului raportat la iluminarea subiectului-siluetă). Dacă gradul de iluminare este 8:1 saumaimare avem de a face cu fotografii în cheie joasă (low key). În acest caz apar detalii ale subiectului.
Există mai multe moduri de a realiza fotografii cu siluete şi voi exemplifica cu unele din fotografiile realizate.

  • Subiectul are sursa de lumină în fundal. Sursa o reprezintă soarele (la răsărit sau la apus).

Siluetã cu soarele la apus  în fundal - blog Foto-Ideea
Siluetã cu soarele la apus  în fundal

  • Subiectul-siluetă are sursa de lumină din fundal o reprezintă lumina artificială.


Silueta - Sursã de luminã artificialã în fundal - blog Foto-Ideea
Sursã de luminã artificialã în fundal

  • Subiectul-siluetă se află în umbră. Sursa de lumină din fundal este naturală.


Silueta în umbrã - blog Foto Ideea
Silueta în umbrã


  • Silueta încadrează subiectul - fotografia de tip framing (ramã).



Silueta cadru - framing - blog Foto-Ideea
Silueta cadru - framing

Recomandarea pentru imaginile cu siluete este fotografierea pe Manual şi iată câteva setări uzuale:
  • diafragma la f8 sau mai mare (f mai mic);
  • viteza de declanşare 1/125 pentru subiect static şi din ce în ce mai mare, chiar şi peste 1/250 pentru subiect în mişcare;
  • valoarea ISO cât mai scăzută (creşterea valorii poate duce la mărirea zgomotului de fond, pe subiectul negru apar puncte divers colorate).
În general evaluarea se face în modul central-spot [o] în zona mai luminoasă, iar apoi se recompune imaginea în funcţie de subiect cu declanşatorul apăsat până la jumătate.

Mult succes la fotografiat şi să auzim numai de bine.