duminică, 31 iulie 2016

Pagini noi pe blogul FOTO-IDEEA

 
Dupã cum poate aţi observat deja în meniul blogului FOTO-IDEEA au apãrut... butoane noi. Vreau sã spun câteva vorbe despre trei dintre ele. Ultimul "venit" este cel botezat "Poate chiar ACUM" şi în pagina respectivã veţi gãsi link-uri cãtre evenimente care se desfăşoară sau se vor desfăşura în direct (LIVE). Majoritatea sunt gratuite (free). Anunţurile le voi face cu cel puțin 24 pânã la 48 de ore înainte de ora de început a evenimentului. E bine ca doritorii sã revinã cât mai des pe aceastã paginã. S-ar putea ca un  eveniment care te intereseazã sã aibã loc în momentul vizitei pe blog. "Poate chiar ACUM".

Localizarea celor 3(trei) butoane "proaspete" (vezi partea de sus a paginii curente)

De curând a apãrut şi pagina "România ca model" unde veţi gãsi scurte prezentãri şi fotografii ale unor locuri frumoase pe care le-am vizitat şi fotografiat în România.

A fãcut-o si ... Google !
Un alt buton puţin mai vechi este "De urmãrit" . Prin acesta puteţi ajunge la o paginã care conţine link-uri cãtre proiecte interesante aflate în plinã desfăşurare. Proiectele sunt implementate de diverse persoane şi instituţii / organizaţii. Sunt proiecte fotografice sau care au legãturã, într-un fel sau altul cu fotografia. Şi încã ceva! Proiectele sunt derulate în oraşul Iaşi sau sunt/vor fi prezentate şi în oraşul nostru. 






joi, 28 iulie 2016

Scurtã istorie a fotografiei la Iasi

Clădirea Academiei Mihăilene de pe strada Arcu
Pentru cã este vacanță și lumea are nevoie de destindere m-am gândit să fac o scurtă descriere a modului în care a evoluat fotografia și activitatea fotografică în Iași încă de la momentul aparaiției acestei frumoase invenții. Reiau pe scurt o prezentare pe care am făcut-o la cea de-a 133-a întrevedere: publică a CFI din 5 mai 2015.

Anul 1839 este considerat anul oficial al invenţiei fotografiei. Este anul în care Jacques Mande Daguerre a inventat procedura de transpunere a unui cadru din realitate într-o imagine pe o placă metalică (dagherotipie).

Prima fotografie făcută vreodată – Vedere de la fereastra din Le Gras - a fost realizatã de Nicephore Niepce așa cum ați putut afla și din postarea De-ale fotografiei .

Albina Românească, gazetă care a apărut la Iași între 1829-1850. Proprietar și redactor Gh. Asachi
Clădirile de pe str. V. Alecsandri, unde a funcționat sediul Gazetei Albina românească
În urma documentării pe care am făcut-o voi puncta în continuare căteva etape ale istoriei fotografiei în "dulcele târg al Ieșilor". Fotografiile îmi aparțin, iar câteva sunt scanate după diverse documente la care am avut acces în cursul documentării mele.
  •  La câteva sãptãmâni de la patentarea dagherotipiei – Revista “Albina Româneascã” a lui Gh. Asachi anunta vestea cea mare (februarie 1839) 
  • În 1840 la Academia Mihãileanã se fãceau studii privind dagherotipia
  • In 1841 Școala de Arte și Meserii Iași deschidea primul atelier fotografic pentru public
  • In 1850 este fondat Atelierul fotografic al fratilor Ioan si Nestor Heck


  • La sfârșitul sec XIX, în cartierele Iașului apar diverse ateliere pentru fotografii la minut
  • pe str. Lapusneanu existau mai multe ateliere fotografice : Chaland (nr.10), Flaschner (nr.41),
    Franchette (nr.44). (Almanachul tipografic” din 1897).
 
Coperta Almanachului tipografic

Atelierele fotografice din Iași la data apariției Almanachului


  • În 1932, în Iași existau patru studiouri fotografice: două pe Strada Lăpușneanu, unul în Piața Unirii și unul în Târgu Cucu, iar în 1940 erau deja 8(opt) (sursa: Ion Mitican).
  • În perioada de după 1945 numărul atelierelor fotografice din Iași s-a stabilizat la 5-6 și acestea au fost preluate de către sistemul cooperatist. 
  • În ceea ce privește fotografii vreau să amintesc aici două nume pe care le admir și respect pentru ceea ce au făcut și fac în domeniul fotografiei ieșene: Ion Matei Agapi și Dan Mititelu
La Palatul Culturii din Iași există o foarte valoroasă colecție, unică în țară, cu peste 100 de aparate fotografice ce ilustrează evoluția lor în timp.

Fără îndoială ar fi multe de povestit despre fotografie la Iași. Voi continua documentarea și discuțiile cu persoane abilitate pe această temă. Ideea de a face un muzeu al fotografiei la Iași mi se pare în continuare de actualitate și vreau să realizez acest proiect. Ce șanse sunt !?  Dumnezeu știe... Aș vrea ca proiectul să facă parte din obiectivele unei Asociații Clubul Fotografilor din Iași, dar și aici lucrurile se mișcă greu. 
Mergem înainte.
Să fim sănătoși cu toții și s-auzim numai de bine !

 

miercuri, 27 iulie 2016

Când statuile prind viață la Iași



Într-o postare de acum douã luni de zile spuneam cã voi reveni cu câteva idei cu privire la proiectele fotografice care au ca subiect statuile vivante. Am avut ocazia sã fotografiez statui vivante în diverse localitãti din tara si strãinãtate, dar cea mai bunã s-a ivit chiar în Iasi, acum apropape doi ani de zile, în toamna lui 2014. Nu este o ocazie prea des întâlnitã, din pãcate, în urbea noastrã şi pentru cã era în perioada "Sãrbãtorilor Iaşului" eram pregătit și i-am acordat toatã atenţia.



Amintesc douã din sugestiile pe care le-am fãcut în postarea despre statui. pentru cã mi se pare cã sunt cele mai importante pentru acest tip de subiect fotografic.

1. Nu te grãbi şi alege un unghi potrivit, cât mai "neobişnuit"

                                                                                                                                                              


2. Ai în vedere și încearcã sã surprinzi relația cu oamenii. Spre deosebire de statuile clasice, statuile vivante se "miscã" si îsi scimbã pozitia. Nu te grãbi și vei remarca reactia trecătorilor la momentul respectiv. Vei avea surprize neașteptate și plăcerea de a captura cadre uneori foarte simpatice.








Dacã nu ştiaţi, existã un Campionat Mondial si un Festival Mondial al Statuilor Vivante de la care găsiţi detalii AICI (2015). Campionatul mondial de Statui Vivante are loc anul acesta la Arnhem în Olanda .




Iată si alte câteva link-uri către website-uri interesante pe subiectul Statuil Vivante




duminică, 24 iulie 2016

E vacanțã! Vizitãm și fotografiem ! Salina Turda

Intrarea în salina Turda aratã ca o navã spațială

Este perioadã de vacantã şi este normal sã ne gândim mai întâi la cãlãtorii, la distracţie şi la odihnã, nu neapãrat în această ordine. Şi cum un fotograf pasionat nu uitã sã ia cu el un aparat de fotografiat atunci când pleacã la drum, m-am gândit sã propun ca subiecte de fotografiat câteva destinaţii de vacantã deosebite din România, pe care le-am vizitat în ultimii ani. Nu neglijez sã vã împărtăşesc totodatã câteva idei proprii în ceea ce priveşte fotografierea în aceste locuri.

Turda este un oraş frumos, aflat la circa 30 km de municipiul Cluj Napoca. Localitatea,  care datează de pe vremea dacilor, cunoaşte o dezvoltare înfloritoare în timpul ocupaţiei romane, dupã ce prin 167-168 e.n. aici îşi stabileşte garnizoana Legiunea a V-a Macedonica.

Centrul orașului Turda

Numele de Turda apare pentru prima datã în anul 1075 într-un document emis de cancelaria regelui maghiar Geza I, care acordã unei mãnãstiri dreptul de vamã la ocnele de sare de "la cetatea ce se cheamã Turda". În oraş sunt aduşi colonişti specializaţi în minerit cãrora în 1291 li se dã dreptul la autoadministrare. Aceste drepturi marcau începutul transformãrii aşezării într-un oraş liber, supus direct regelui. În jurul anului 1550, conform documentelor existente, la Turda existau cele mai moderne mine de exploatare a sãrii din imperiul habsburgic.

Biserica Reformată-Calvină din Turda

Stradă pietonală în oraș


În oraş pot fi admirate câteva obiective istorice importante:
- Biserica Reformatã-Calvină ridicatã pe la 1400
- Reşedinţa princiarã sau Casa sării (sfârşitul sec.XV) - astãzi Muzeul de istorie Turda
- Ruinele Castrului Roman Potaissa
- Biserica Romano-Catolicã sau Biserica mare (1498-1504)
- Mormântul lui Mihai Viteazu

Dar cel mai cunoscut obiectiv ce trebuie vizitat este salina turistică. Salina Turda a fost catalogată de website-ul Business Insider ca una dintre cele mai frumoase locuri subterane din lume şi a fost plasatã pe locul 22 într-un clasament al celor mai spectaculoase destinaţii turistice din lume.

Liftul panoramic


În urma unui proiect PHARE, salina a cunoscut o renovare spectaculoasã (1998) şi astãzi are vizitatori din foarte multe ţări ale lumii.

Fotografierea în subteran în peşteri sau mine presupune o serie de dificultăţi şi puţin antrenament dar era prima datã când fotografiam un astfel de obiectiv şi a trebuit sã mã adaptez "din mers", cum se zice.

Şi iatã ce idei mi-au venit mai apoi:
  • evident existã diferenţe între a fotografia o minã luminatã artificial cum este salina Turda şi o minã / peşteră care nu este luminatã. Şi totuşi utilizarea blitzului aparatului este uneori necesarã ca luminã "de umplere". Desigur trebuie sã ai în vedere sã nu deranjezi ceilalţi vizitatori cu flash-ul tãu;
  • poate fi interesant sã ai o lampã de cap (pe o cască sau fixatã prin bentiţe, cu LED-uri pe cât posibil);
  • e bine sã fotografiezi pe "manual". Dacă rãmâi pe "automat" focalizarea s-ar putea sã se facã mai greu, mai ales dacă ai vizitatori împrejur care sunt în mişcare;
  • încearcã sã ai persoane în cadru. Fotografia prinde "viaţă";
  • în salina Turda este foarte spectaculos design-ul şi aşezarea lãmpilor de iluminat. Ideea de avea un trepied cu tine este foarte bunã;
  • este bine sã setezi valoare ISO cât mai jos, dar pãrerea mea este sã te "joci" puţin cu ISO, funcţie de specificul aparatului tãu. S-ar putea sã ai posibilitatea unui ISO mai mare, fãrã "purici" şi atunci vei avea acces la detalii mai multe; .
  • cred cã fãceam fotografii mai bune dacã fotografiam în format RAW (!). Din pãcate aparatul pe care îl aveam la mine nu oferea aceastã posibilitate.
Am atașat câteva fotografii personale realizate în mică excursie la salina Turda, pe care vâ încurajez sã o vizitati.

"Ariciul"

Lacul de la vatra minei Terezia

 
De la înălțimeacelor 13 etaje ale salinei


Imagine spre roata panoramică
Galeria Franz Josef


Intrarea veche a minei de sare






































































































vineri, 22 iulie 2016

Despre Pokemon, "Urzeala tronurilor" și prietenii din Era Mezozoică


 
"Parcurile şi bulevardele din Capitală sunt deja populate de zeci de pokemoni..."
"Cu telefonul în mână...  tinerii au pornit în căutarea renumiţilor pokemoni..."
"Adolescenţii au găsit o metodă şi mai rapidă de a ajunge la pokemoni..."

Sunt câteva din anunţurile pe care ziarele din ultimele zile le afişează pe primele pagini. Febrã digitalã, exaltare, proslãvire digitalã...!? Nu mã pricep sã definesc exact fenomenul, dar este ceea ce vãd cã se întâmplã, în perioada din urmã în întreaga lume. Și România nu face excepţie. Tehnologiile pãtrund în viaţa de zi cu zi şi schimbã modul de exprimare şi participare la evenimente al oamenilor. "Imaginea" a devenit caracteristica nr.1 pe care se bazeazã evaluarea lucrurilor, persoanelor şi fenomenelor. Dar în acelaşi timp, spunea cineva, "este ca şi cum ai introduce alcoolul într-o comunitate aborigenă."

Nu prea reuşesc sã rezonez cu vremurile dar le iau aşa cum sunt cu speranţa că... nu va dura prea mult. Unii ar spune că vârsta e de vinã, dar cei care mã cunosc ştiu "în ce ape mă scald"... Aşadar...

Umblăm zilele trecute prin oraş să fac ceva fotografii cu Dinu şi Pache, prietenii mei din Era Mezozoicã. Când... deodatã... ce-mi vãd ochii...!? Un pokemon.. Îl urmăresc şi îl fotografiez, că n-aveam "scule" să-l omor. Şi din fata Primăriei merge spre Piaţa Palatului... Apoi mai colindãm vreo câteva locuri prin oraş...



Mai în glumã, mai în serios îmi amintesc cum se agita lumea la Iaşi şi fãcea coadã sã se fotografieze cu tronul din "Urzeala tronurilor", cu ceva timp în urmã. Totul funcționa după un regulament strict si... erau si personaje cu sutanã pe-acolo !





Şi  atunci dragii mei, vin şi vã întreb: de ce nu ar avea succes Dinu şi Pache în misiunea nobilã de a promova frumosul oraş Iaşi!? Cu puțin efort. Ca să mă refer strict la fotografie, ar fi ceva în genul animaţiilor de mai jos:




Chiar acum câteva ore l-am întâlnit pe Dinu la Primãria Iaşi. Oare voia o audientã !?



Dar gata cu gluma! Cu o zi înainte Dinu si Pache erau la TVR Iaşi în emisiunea Bunã dimineaţa Moldova ! Uite şi dovada...



Până una alta, numai bine vã doresc tuturor!



miercuri, 20 iulie 2016

Cel care dă... tonul în fotografie

Răsărit de soare la Baia Mare

Astăzi am în minte o idee care ţine mai mult de compoziţie și postprocesare în fotografie și mai puţin de tehnicã și setãri.

Am citit de curând un articol al lui John Lovett despre contrast. John Lovett este un pictor şi designer australian cunoscut la nivel internaţional, care se autodenumeşte "watercolor and mixedmedia artist".

Lovett spune şi specialiştii în domeniu ştiu desigur cã existã mai multe tipuri de contrast şi anume:
  • contrastul dat de culorile complementare (ex: roşu/verde, galben/violet)
  • cel dat de direcţiile diferite (orizontal/vertical)
  • al diferenţelor date de tonuri (alb/negru, culori săturate)
  • al diferenţelor de texturi (aspru/fin)
  • contrastul dat de linii (subțire și drept / masiv și curbat) și altele

La toate acestea John Lovett mai adaugă un tip de contrast şi anume contrastul conceptual. Am încercat sã aplic informaţiile pe care le-am citit la fotografiile mele şi m-am orientat către două tipuri de contrast, care mi  s-au părut mai uşor de exemplificat: contrastul tonal şi cel conceptual.

Contrastul tonal

Galbenul este cea mai deschisă culoare atunci când este saturatã pe cercul culorilor. Acesta este motivul pentru care semnele cu mare vizibilitate pe şosele şi în alte condiţii care solicita atenţia privitorului folosesc un contrast galben-negru şi dispunerea diagonală (asta ţine de contrastul dat de direcţiile diferite ale liniilor). Bine luminat un astfel de semn este greu de ratat.


Când priveşte ceva, inclusiv o fotografie, este natural ca ochiul sã se îndrepte spre tonurile cele mai luminate. Mai apoi privirea se îndreaptã spre celelalte zone ale cadrului.

Culoarea roșie, atunci când este saturatã are un ton relativ întunecat. În contrast cu negrul ar avea un impact vizual mai mic decât perechea galben / negru. În schimb literele albe pe fond roșu au un contrast tonal destul de mare. Acest lucru, combinat cu asocierea "culturală" a culorii roșii cu pericolul, face ca această combinație sã fie utilizat în situaţii în care se solicitã atenţia.

În fotografie utilizarea acestor combinaţii de culori poate fi "periculoasã" pentru cã distrage atenţia privitorului de la subiect/mesaj. Alteori combinaţii ale tonurilor de culoare "vii" plac ochiului şi atrag atenţia spre subiect. Este cazul răsăritului şi apusului de soare (vezi fotografia de la început). 

Cât de repede identificați subiectele (avion, pilot, aparenta staționare a apartului de zbor), în raport cu fotografia de mai jos.
Tonurile vii ale culorilor (roșu, portocaliu) nu mai distrag atenția de la subiect, spre deosebire de prima fotografie (color)


Aş vrea să punctez și alte două situaţii pe care le-am întâlnit. 
a. În prima vorbim de fotografia convertită în alb şi negru. Trebuie ținut seama că tonuri ale unor culori diferite convertite în alb/negru pot da tonuri asemãnãtoare de gri. 
b. A doua situație este cea în care, în funcție de context, o culoare este percepută diferit ca tonalitate.  În fotografia de mai jos cele două pătrate de culoare roșie au aceeași tonalitate, dar în cel de-al doilea caz ea pare mai vie fiind pusă în evidență de verde-culoarea complementară a roșului.



Contrastul tonal poate aduce în prim plan ceea ce ne interesează, mesajul pe care dorim să-l transmitem/

Pun în evidență atmosfera și concentrarea celor ce asistă la spectacol și mai puțin locația și ceea ce urmăresc aceștia.

Desigur există şi alte situaţii de analizat când vorbim de contrastul tonal, dar n-au intrat zilele în sac (!)

Distragerea atenţiei privitorului de la subiect/mesaj prin intermediul culorilor este unul din motivele, dar nu singurul, pentru care mulţi fotografi prefera fotografia alb/negru şi mãrturisesc cã sunt unul din aceştia.


Contrastul conceptual

Contrastul conceptual oferã un impact mai mare a elementelor aflate la extrem, care se condiţionează reciproc:  nou şi vechi, tânãr/bãtrân, alăturări și conexiuni inedite, etc.

Crucea bisericii vs. antenele de comunicații

Casa din lemn vs. antenele parabolice

Vacile ce vin de la păscut de către un văcar modern (pe bicicletă)

În orice condiții o casă de bilete nu își găsește locul în această clădire

Avionul de la scara blocului

Văcuța care vine de la păscut așteaptă încheierea convorbirii telefonice
Lucrurile sunt mai uşor de exemplificat în acest cazuri, dar mesajul şi înţelegerea acestuia depind totuși de perechea fotograf/privitor. S-auzim numai de bine !