Se afișează postările cu eticheta Iasi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Iasi. Afișați toate postările

sâmbătă, 18 decembrie 2021

Fotografie în secolul XVII !?

Cãutam zilele trecute pe net informaţii despre tehnicile de iluminare în fotografia de portret şi am ajuns inevitabil la Rembrandt şi la iluminarea ce îi poartã numele. Gândurile m-au purtat mai apoi la cel care "m-a luminat" pentru prima datã în materie de desen, picturã şi alte ... arte. Era începutul anilor '70 când am început desenul în scoalã cu profesorul Radu Orac. Un om extraordinar, care dãdea mai tot timpul impresia că e cu capul în nori. Dar nu era. Era un om deosebit și multe generaţii de elevi ai Liceului Internat "Costache Negruzzi" din Iaşi îşi amintesc de el cu nostalgie şi plãcere. El ne-a vorbit pentru prima datã despre culoare, despre compoziţie, despre Grigorescu, despre Rembrandt, despre Vermeer şi Van Gogh. Amintiri frumoase despre lucruri frumoase...

Eram deja familiarizat cu aparatul de fotografiat şi îmi amintesc cã am fost impresionat de tablourile renumiților Rembrandt van Rijn şi Jan Vermeer. Chiar spuneam atunci cã tablourile lor au atât de multe detalii de parcã ar fi fotografii. Am achiziţionat mai apoi serii de mãrci poştale cu tablouri ale celor doi şi părerea am pãstrat-o pentru multã vreme. 

Mai târziu am aflat despre iluminarea de portret "tip Rembrandt" folositã în fotografie. Şi am aflat şi despre aşa zisele "ipoteze tehnologice" în ceea ce priveşte tablourile lui Jan Vermeer.

Jan Vermeer van Delft a trăit 43 de ani (1632-1675) şi în scurta sa viaţă a realizat doar 40 de tablouri. Mai multe detalii despre biografia sa puteţi gãsi AICI. Și tot AICI puteţi vedea 28 din lucrările sale. Majoritatea sunt realizate la interior, în studioul sãu din Delft.

Fata cu un cercel de perlă
Jan Vermeer - Fata cu un cercel de perlă

Femeie citind o scrisoare la fereastră
Jan Vermeer - Femeie citind o scrisoare la fereastră

"Femeie citind o scrisoare la fereastră", "Fata cu un cercel de perlă" sau "Lecţia de muzică" sunt câteva din cele mai cunoscute picturi ale lui Vermeer. Un film frumos despre tablourile sale puteţi vedea AICI


Lecţia de muzică
Jan Vermeer - Lecţia de muzică

Ceea ce este deosebit la tablourile olandezului este precizia detaliilor, armonia culorilor şi lumina "realã" ce dau viaţă şi forţă "fotografiilor" sale. De-a lungul anilor mulţi s-au întrecut să demonstreze că Jan Vermeer a folosit un "echipament de pictat" bazat pe principiul camerei obscure.  


Detalii "fotografiate" ale tapetului, greu de reprodus fără model


Interesant este experimentul inventatorului american Tim Jenison care a încercat să demonstreze că tablourile lui Vermeer ar fi putut fi realizate folosind un astfel de echipament. A fost realizat şi un film documentar (2013) intitulat Tim's Vermeer, nominalizat la numeroase premii, inclusiv la Oscar şi care prezintă toată povestea  experimentului lui Jenison. 




La fel de interesant este şi cursul profesorului Philip Steadman de la UCL Bartlett School of Environment, Energy and Resources din Londra care a scris o carte intitulată "Vermeer’s Camera" despre presupusele inovaţii tehnologice ale pictorului olandez. De fapt cartea a fost punctul de plecare pentru filmul documentar al lui Tim Jenison. Una din prelegerile profesorului o puteţi urmări în continuare



 
Foarte simpatice mi s-au părut ultimele 5 minute ale filmului în care aflăm câte ceva despre ipotezele bazate pe... Photoshop.

S-auzim numai de bine.


sursa fotografiilor: Wikipedia


duminică, 18 aprilie 2021

Marele val de la Kanagawa - o stampã japonezã ca un filtru

 Marele val de la Kanagawa cunoscut și sub numele de Marele Val sau pur și simplu Valul, este o xilogravură creată prin tehnica blocurilor de lemn de artistul japonez Hokusai. Este cea mai faimoasă operă creată de Hokusai și una dintre cele mai cunoscute opere de artă japoneză din lume.




 Imaginea prezintă un val enorm care pune în pericol bărcile de pe coasta orașului Kanagawa (astăzi orașul Yokohama, Prefectura Kanagawa). Deși uneori s-a presupus că este un tsunami, este mult mai probabil ca valul să fie un val seismic de dimensiune mare. Ca în multe dintre imaginile din serie, este ilustrată zona din jurul Muntelui Fuji într-un moment specific, iar muntele apare în fundal.






 Am utilizat filtrul PRISMA având ca textură “valul lui Hokusai” pentru a prelucra câteva fotografii personale ale unor clădiri din orașul Iași. Iată ce am obținut.



 

 

sâmbătă, 10 aprilie 2021

Povestiri de autobuz

Stau în staţie de vreo douăzeci de minute. A început să picure din ce în ce mai des. În loc de gimnastică de dimineaţă, îmi sucesc des gâtul spre stânga, spre Rond. În sfârşit vine. E plin şi nu prea. Găsesc un loc printre cele patru de la coadă, şi stau cu spatele spre direcţia de mers. 

 


Mă aşez ca o cloşcă şi verific  fermoarele la buzunarele rucsacului. Apoi încep să îi observ pe cei din jurul meu. Mulţi  tineri, majoritatea cu nasul în telefon. Doi-trei derulează pagini pe Internet, câţiva tastează rapid pe mess, cu ambele mâini. Unul îşi potriveşte căştile în urechi şi caută “melodia preferată”. Stau câteva minute privindu-i pe toţi la un loc şi pe fiecare în parte. Trec vreo trei staţii şi încep să mă simt “vinovat” căci nu mă integrez. Scot şi eu telefonul. Nu prea am chef şi nu sunt genul de zapper în autobuz, dar…! Mă uit la starea vremii pentru astăzi, verific… umiditatea şi… pun telefonul înapoi în geantă.

 


 
 

Între timp, în spatele autobuzului, s-a cam aglomerat. Cam aşa e în fiecare dimineaţă, până pe la Blocuri Păcurari, unde coboară multă lume pentru Liceul  Internat şi pentru Universitate.  Şoferul frânează şi accelerează succesiv, de câteva ori. O domnişoară eliberează un loc şi aşteaptă să coboare. Abia se ţine de bară şi cu toate “smuncelile”, cu o mână, mai scrie câteva cuvinte într-un mesaj.


 


 

Într-adevăr, la următoarea staţie coboară un sfert de autobuz. Pe locurile din spate s-au aşezat trei tineri frumoşi, două fete şi un băiat care, desigur…, scot telefoanele.
Remarc un lucru comun la cei trei. Toţi  au "blugi rupţi". Şi domnişoara din stânga mea are un genunchi “sfâşiat”. Deh, e cool, e în trend.... Mă uit la blugii mei impecabili şi regret profund că am rugat-o pe nevastă-mea să-i calce. Când eram elev am frecat vreo trei ore, cu cărămidă, la o pereche de blugi polonezi. Finalul…!? Un petic de piele la unul din genunchi, cusut de maică-mea. 

 



Ne apropiem de staţia de la spital, dar eu cobor la următoarea, în Târgul Cucu. Maşina opreşte şi porneşte cu “smunceli”, de câteva ori, stăm la două semafoare, luăm o curbă la dreapta, ca la raliu şi, în final, cobor la staţia terminus.

 

 


 



 Sănătos, voios, voinic… Cu câteva minute mai bătrân. Mult mai bine informat, cu experienţe noi şi cu două subiecte “epuizate” printre amintiri: blugii evazaţi frecaţi cu cărămida şi telefonul fix de odinioarã.

Fotografiile fac parte dintr-o viitoare expozitie dorita si pe care o pregatesc de foarta multa vreme.

S-auzim numai de bine!

 

 

 

 

 

 

 

vineri, 19 martie 2021

Istoria fotografiatã a unui liceu

În ciclul “ Mă bucur că am fost/sunt contemporan cu ei” vreau să rememorez un eveniment sărbătorit în octombrie 1970. Un spectacol aniversar, ce a avut loc pe scena prestigiosului Teatru Naţional “Vasile Alecsandri”. Se împlineau 75 de ani de la înfiinţarea şcolii unde  învăţam, Liceul Internat “Costache Negruzzi” din Iaşi. 


Anuarul Liceului Internat - 1970

Povestea mea aminteşte aici trei oameni extraordinari , personalităţi care au făcut parte din istoria oraşului Iaşi. Eram în primii ani de şcoală şi făceam parte din corul Liceului Internat, condus de profesorul de muzică domnul Florin Bucescu..


 
 
Activităţile de pregătire a evenimentului s-au desfăşurat în sala de mese a Liceului. 


Şefa programului de pregătire, un fel de regizor tehnic, era o doamnă profesoară de limba romana mai în vârstă, de la secţia “Umană”. Era considerată foarte pretenţioasă, dar eu aş spune că avea o blândeţe “riguroasă". Se numea Lucia Adela Pop şi era presupusa eroină a romanului „Adela” al lui Garabet Ibrăileanu.      



"Adela"- G.Ibrãileanu - "...întâiul nostru roman de observaţie exclusiv sufletească"  (Nicolae Manolescu)


Cel care se ocupa de partea artistică, regizorul artistic, era domnul Florin Harbuz, membru fondator al Operei Naţionale Romane din Iaşi personalitate cu o activitate remarcabilă în cadrul instituţiei.

Dar cel de care eram cel mai legat şi care “mi-a dirijat” cultura muzicală, pentru o perioadă lungă de timp, chiar până în ultima clasă de liceu a fost inimosul profesor Florin Bucescu.



Pãrintele Profesor Florin Bucescu
 
 
Părintele profesor Bucescu s-a născut în mai 1936, în localitatea Broscăuții Noi, județul Storojineț din Bucovina de Nord – astăzi Ucraina. În anul 1967 era proaspăt absolvent al Conservatorului „George Enescu” din Iaşi. A iniţiat şi instruit noul cor al liceului. Cu ocazia evenimentului din 1970 a compus muzica pentru “Imnul Liceului”. A fost profesor la Liceul Internat până în anul 1991. De asemenea, a urmat studii de doctorat la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, obținând în 2002 titlul de doctor cu teza „Cântarea psaltică în manuscrisele moldovenești din secolul al XIX-lea”. În perioada 1990-1991, părintele Bucescu a fost lector universitar la Institutul Teologic din Iași, iar din 1995, conferențiar universitar la Universitatea de Arte din Iași. Din 1992 a fost membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor și a fost numit în 1997 preot suplinitor la Parohia „Naşterea Maicii Domnului” Talpalari – Iaşi. Părintele Florin Bucescu a fost profesor de limba română, istorie și muzică la Iaslovăț (Suceava), profesor de muzică la Liceul „Costache Negruzzi” din Iași, profesor de muzică vocală la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași și cadru didactic la Seminarul Teologic „Vasile cel Mare” din Iași (1995 - 2005). Totodată, a fost membru fondator al Arhivei de Folclor a Moldovei și Bucovinei. Ca semn de înaltă prețuire, părintele Florin Bucescu a primit în 2011, cea mai înaltă distincție a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, „Crucea Moldavă”.

 

Cor elevi pe scena Teatrului National Iasi






miercuri, 20 ianuarie 2021

Fotografiile pot spune o poveste...

 De cele mai multe ori fotografiile pot spune poveşti. Există o serie de concursuri în care trebuie să spui povesti realizând 5 fotografii. Dacă regulile şi spaţiul îţi permite mai multe imagini, cu atât mai bine. Şi totul începe cu o foarte utilă documentare. Să urmăreşti filonul povestirii. Să vezi unde începe şi unde se termina realitatea. Să vezi unde începe şi unde se termina ficţiunea. Ce rezistă şi ce nu rezistă în fata criticii. Da, poţi înşela mintea cu o fotografie, dar, tot atâta de bine, fotografia poate reprezenta o mărturie foarte reală a ceea ce vrei să arăţi. Mai bine lămureşti pe cineva arătându-i o fotografie decât explicându-i în cuvinte într-un text. Iată un exemplu mai jos...

Mănăstirea Galata - Iaşi


În curtea mănăstirii Galata a funcţionat, în perioada 1923 – 1950, Penitenciarul Central Iaşi. Aici au fost înfiinţate ateliere de cizmărie, fierărie, lingurărie, tâmplărie și olărie, unde lucrau deținuți. 

În curtea Mãnãstirii , in subsol erau celule.



Au fost înfiinţate ateliere meştesugãreşti unde lucrau deţinuţii

 Circulă o legendă contemporană care spune că la Mănăstirea Galata au fost încarceraţi pictorii Corneliu Baba şi Ion Jalea. Au fost închişi pentru vina de a fi semnat fără prenume în josul unor picturi care îi reprezentau pe Elena (Babă) şi Nicolae (Jalea) Ceauşescu. 

Corneliu Baba si Ion Jalea (foto:Agerpres)

 Povestea nu prea sta în picioare, cel puţin în ceea ce priveşte familia Ceauşescu. Deşi Ceauşescu era prezent în politică chiar şi înainte de al II-lea Război Mondial, familia a “intrat în scenă”, abia după accederea lui Nicolae la funcţia de secretar general al Partidului (1965). Şi în 1950 închisoarea de la Galata fot desfiinţată. Pe zidurile mănăstirii se văd şi astăzi multe “semnături” ale deţinuţilor. 

 

Semnãturi ale deţinuţilor pe zidurile bisericii

Idem

Contactul lui Corneliu Baba cu Iaşul pare să fi durat din 1935 până în 1946 la Facultatea de Arte Frumoase, unde a fost mai întâi student (al lui Nicolae Tonița) şi mai apoi profesor. Sculptorul Ion Jalea a ajuns la Iaşi cu ocazia unei expoziţii (la sfârşitul Primului Război Mondial) şi mai apoi cu ocazia inaugurării Grupului Statuar al Voievozilor din Iași (1934). El este autorul a doua statui (Dragoş Voda şi Mihai Viteazul ) din grupul de statui ale celor 8 domnitori romani. 

Ion Jalea - Mihai Viteazul

Ion Jalea - Dragoş Vodã

 Am identificat totuşi o fotografie (făcută în 1963) în care apar cei doi (Ion Jalea şi Corneliu Baba) alături N. Ceauşescu şi Gh. Gheorghiu Dej. Se pare că, pentru frumuseţea “poantei”, legenda cu Jalea şi Baba a funcţionat o perioadă…

Ion Jalea, Corneliu Baba, N. Ceausecu si Gh.Gheorghiu Dej si altii la vizita expozitiei organizate cu prilejul Conferinţei pe ţară a Uniunii Artiştilor Plastici. (mai 1963) -

sursa: Arhiva Institutului de studii istorice şi social-politice de pe lângă C.C. al P.C.R., fondul Fotografii, mapa I/166. Fototeca online a comunismului românesc


Desigur, documentarea poate continua şi povestea devine tot mai complexã. 

Mult succes şi s-auzim numai de bine.



luni, 18 ianuarie 2021

Octav Bãncilã şi fotografia

 De multe ori mergeam pe jos la şcoală (spre Liceul C. Negruzzi) şi trebuia să urc dealul spre aşa-numita zonă Manolescu. Pe stânga era şcoala Petre Poni, pe dreapta vechea Fabrica de Bere. După fabrica, pe dreapta era un bloc mic construit în anii '50, iar mai apoi o magherniţă sărăcăcioasă care, nu ştiu de ce, mă ducea mereu cu gândul la Bojdeuca lui Creangă. Casa aceea avea pe perete, lângă uşa de la intrare, o placă de marmură pe care era scris ceva important, dar pe care nu reuşeam să-l descifrez. Mai apoi am aflat că acolo a locuit, timp de 25 de ani, până în 1940, marele pictor Octav Băncilă. Avea în casă un atelier unde îşi invita adesea elevii de la Şcoala de belle arte. Picturile lui le-am asemãnat de multe ori cu fotografiile. Fotografii pe care mi-aş fi dorit eu însumi să le fac. A pictat acolo o serie de tablouri cunoscute. Una din picturile, care îmi place mult, este cea intitulata "Dimineaţa la sapă" (1915). Îmi apare ca o fotografie reuşită a zonei de sud a oraşului. În prim-plan cele două personaje centrale, iar în spatele lor... "târgul Ieşilor". Undeva în plan foarte îndepărtat mănăstirile Galata şi Cetăţuia, în dreapta fosta fabrica de ţigarete, în stânga silueta Mitropoliei. "Fotografia" aceasta m-a cucerit. “Bojdeuca” din povestea mea a dispărut de mult, Doar strada şi pasajul din apropiere păstrează numele Octav Băncilă… Iar peisajul ce apare în pictură (din spatele fostei case Băncilă spre mănăstiri) este obturat de câteva blocuri masive…

Bustul lui Octav Bãncilã din Parcul Copou

Octav Bãncilã - "Dimineaţa la sapă" (1915)

Casa lui Octav Bãncilã din Iasi, strada Pãcurari nr. 91

 

 

 

 

 

duminică, 3 ianuarie 2021

Locuri de vãzut si fotografiat în Iaşi - Muzeul Universităţii Al. I. Cuza

 În mai 2014 am vernisat alături de colegii de la Clubul Fotografilor Iaşi o expoziţie cu numele “Muzee din Iaşi”. Cu siguranţă procesul de documentare şi fotografiere pentru o astfel de expoziţie îţi oferă multe satisfacţii. Am descoperit, cu acest prilej, Muzeul Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi , care are o serie de colecţii Cucuteni cu valoare deosebită. Am văzut şi fotografiat atunci pentru prima dată Tezaurul botezat “Zeiţele de la Isaiia” (Rãducãneni – Iași). Înainte de a poposi la Muzeul Universităţii, tezaurul statuar a fost prezentat în cadrul unor mari muzee din România, precum și în expoziţii deosebite la Vatican, Lisabona, Londra, New York ş.a. Dar acum ne aflam în pandemie şi tezaurul este… acasă.




Sã auzim numai de bine. 

 

 

 

 

 

Locuri de vãzut şi fotografiat în Iaşi - "Poiana cu schit" sau "Poiana cu statui".

"Poiana cu schit" sau "Poiana cu statui". Un monument istoric foarte vechi, de la sfârşituil sec.XIV, o expoziţie în aer liber cu treizeci de sculpturi (intre 10 si 54 to) şi o rezervaţie floricolă cu specii rare de plante. O nestematã neşlefuitã. Alţii ar fi pus-o în valoare… Noi ne bucurãm cã încã… rezistã şi o zãrim printre ierburi, lãstare şi stejari seculari. Sunt sigur cã, în anul 2120, un explorator chinez, mai curios, va face o mare descoperire în pãdurea Boroseşti, la 20 de km de oraşul Iaşi. Alte detalii în Ziarul de Iasi.








 
Sã auzim numai de bine

 

 

 

 

luni, 4 mai 2020

Un proiect mai vechi, aflat in perioada de QUARANTINA

UN  PALAT SUPRAEXPUS

Deja unii din noi au uitat cum este sã vezi atâția oameni pe pietonalul Ștefan cel Mare din Iași. Sperãm cu toții ca astfel de fotografii să nu devină documente rare în istoria orașului sau, de ce nu, a omenirii!

Acesta este un  proiect vechi, aflat în lucru de foarte mult timp și care aștepta finalizarea cu un album pe hârtie. Fotografiile au fost realizate în ultimii 5-6-7 ani. Astăzi am realizat un album electronic (de lucru). Finalul va avea sigur un alt cuprins. Sau nu!? Mai vedem!

Albumul îl poţi vedea AICI

Sau vezi AICI

luni, 30 martie 2020

Aseară am fost la spectacol, la Moscova

Spuneam  într-o postare anterioară că una din activităţile pe care le poţi face dacă stai acasă şi ai acces la Internet este vizionarea unor spectacole.

Reiau câteva propuneri pentru spectacole Online în alte zone ale lumii
     
Spectacol Outdoor la Opera din Viena


Acum câteva zile citesc o altă ştire pe net : "Pentru prima dată în istorie, Teatrul Bolşoi din Moscova va transmite online șase spectacole".  Fiecare spectacol va rămâne disponibil pe YouTube timp de 24 de ore de la difuzare. Spectacolul este prezentat publicului, de la ora 16:00 GMT, fiind succedat, în zilele următoare, de alt spectacol , mereu la aceeaşi oră.

Teatrul Bolşoi din Moscova 

Mărturisesc că am avut acum mulţi ani ocazia să văd cunoscutul teatru din Moscova dar, doar pe dinafară. Era iarnă şi ningea. Îmi amintesc clădirea frumoasă, aşezată pe un bulevard cu 8 benzi, cu sens unic, pe care se aflau multe-multe maşini. Nu am intrat şi nu am putut vedea niciun spectacol pentru că şi atunci programările se făceau cu multe zile înainte. Astăzi,preţul biletelor este ieftin pentru localnici (100/50 ruble), dar este ridicat pentru spectatorii din străinătate, ajungând până undeva, pe la 50 de Euro.

Teatrul Bolşoi - scena


Abia ieri am reuşit să ajung (virtual) în sala vestitului teatru moscovit şi am putut urmări un spectacol de zile mari "Frumoasa din pădurea adormită". de Piotr Ilici Ceaikovski.



Ce pot să spun? Totul a fost la superlativ. Atmosfera de zile mari. Muzica ştiam că este extraordinară, dar la fel a fost scenografia, coregrafia, balerinii, luminile, orchestră şi dirijorul... A merita atenţia. Mai apoi, am citit câteva comentarii despre spectacolul pe care tocmai îl vizionasem. Pe generic au apărut multe nume ne-ruseşti, tot spectacolul părând a fi o coproducţie ruso-americano-franco-italiana-etc.



Este vorba despre o nouă versiune coregrafică.  Scenografia şi costumele au fost realizate de Ezio Frigerio (unul dintre cei mai mari scenografi ai zilelor noastre).  Prim balerinii au fost  o rusoaică (prinţesa Aurora) şi un  american (prinţul Désiré). Cei pasionaţi puteţi citi mai multe pe blogul de AICI


Ca să vă abonați la spectacolele Teatrului Bolșoi din Moscova, click AICI 

Totul a fost impresionant şi merită să urmăreşti spectacolele la care ai acces în aceste zile pe canalul Youtube al Teatrului Bolşoi. 





Fotografiile nu sunt de calitate foarte bună. Unele sunt realizate direct de pe TV, altele sunt capturi pe calculator.

Trebuie să constat că valul acesta de transmisii LIVE al multor instituţii din întreaga lume s-a mai liniştit puţin. Unii transmit în continuare, alţii transmit pe perioade scurte, alţii mai rar, iar alţii au renunţat.




Am colectat mai jos alte câteva link-uri interesante în România:











Va doresc multã sãnãtate, vizionare plãcutã  şi s-auzim numai de bine.