Palate pentru muzicã şi dans

Lume adunatã lângã Opera din Viena pentru a urmãri un spectacol pe ecranul din faţa clãdirii

În ultimii ani am avut ocazia sã vizitez şi sã fotografiez câteva muzee interesante în Europa. Despre unele am pomenit în postãri anterioare, dar astãzi le am în minte pe cele care au într-un fel sau altul legãturã cu muzica.

Când vizitezi Viena nu poţi sã nu te gândeşti la valsuri, la "Dunãrea albastrã", la Strauss, Mozart şi Liszt. E greu sã ajungi la un spectacol al Operei din capitala austriacă. Din mai multe motive ! Dar dacã vrei poţi sã asişti la o reprezentaţie din afara sãlii, prin intermediul ecranului montat în faţa intrãrii.

A început spectacolul

Muzeele de astãzi au devenit din ce în ce mai interactive şi nu fac excepţie nici cele din România, reabilitate în ultimii ani. La Viena am putut vizita un muzeu dedicat în întregime (5 etaje) sunetului şi muzicii. Vorbesc de Haus der Musik (House of Music)  Nu e uşor sã fotografiezi în muzee, dar este interesant sã surprinzi şi sã spui povesti despre fenomenele, evenimentele şi personalităţile pe care le descoperi într-o astfel de casã a muzicii.

House of Music a fost deschisã în anul 2000 în fostul Palat al Arhiducelui Carol şi este o arhivã de istorie muzicalã a Vienei de-a lungul secolelor. Aici afli despre Mozart, Beethoven, Schubert şi Mahler, le poţi asculta muzica şi poţi afla despre legăturile lor muzicale cu oraşul de pe Dunãre.

Casa muzicii - Poţi sã compui muzicã

House of Music- Poţi sã compui muzicã la pianul lui Beethoven

House of Music- Poţi sã compui piese muzicale cu ajutorul lui Mozart

Dar tot aici eşti încurajat sã te "împrieteneşti" cu sunetul şi să compui muzică. Poţi "vedea" şi fotografia tonurile şi sunetele, le poţi simţi şi crea. Îţi poţi încerca talentul de dirijor şi poţi dirija „virtual” Orchestra Filarmonicii din Viena. Poţi sã iei o lecţie de muzicã de la Mozart sau sã te împrieteneşti cu atmosfera balurilor vieneze de odinioarã unde se dansau valsurile lui Strauss.

 La unul din etaje se aflã o secţiune dedicatã Orchestrei Filarmonice Viena, numeroşilor compozitori austrieci şi dirijorilor ce au dirijat aici.

House of Music- Poţi sã dirijezi virtual Orchestra Filarmonicii din Viena

House of Music- Poţi sã intri în atmosfera muzicii lui Mahler

Tot acum vreau sã pomenesc şi de o altã "casã" a muzicii şi dansului pe care am vizitat-o de curând. Este vorba de Teatrul "La Scala"  din Milano. Este considerat cel mai frumos teatru de opera din lume dar, dupã ce am vãzut sala, nu aş exclude din clasamentul ad-hoc nici sala Teatrului Naţional din Iaşi (desigur la o... "scalã" mai mică.

Sala Teatruluii "La Scala" din Milano

Teatrul "La Scala" a fost construit la sfârşitul sec.18 sub patronajul Mariei Tereza, Împãrãteasa Austriei în perioada când mare parte a nordului Italiei se afla sub stăpânirea dinastiei de Habsburg.

Teatrul dispune şi de un muzeu unde pot fi admirate exponate reprezentative pentru marii compozitori ai Italiei (Verdi, Rossini, Puccini sau Toscanini). În ziua în care am fãcut vizita se desfăşura în salã o repetiţie generalã la spectacolul Falstaff (Giuseppe Verdi), la care am asistat pentru câteva minute. Frumos şi impresionant.

"La Scala" din Milano - Repetiţie generalã (se pregãtesc decorurile si ultimile detalii)

Am ataşat câteva fotografii personale de la cele douã vizite pe care le-am fãcut în "palatele muzicii" din Viena şi Milano.

"La Scala" din Milano - A început repetiţia la Falstaff - Giuseppe Verdi

Sã auzim numai de bine ! 😆

Concepţia, fotografia şi ardeiul

Atunci când vorbim de concepţie în artele vizuale facem referire la modul în care artistul ordonează în lucrarea sa diversele elemente pe care doreşte să le surprindă. Face acest lucru în funcţie de preferinţele şi cunoştinţele sale. Şi porneşte de la faptul că "impresiile vizuale oferite de lume sunt dezordonate şi, adesea, haotice." (Michael Freeman-"Ochiul fotografului")

În cazul fotografiei efortul de "a face ordine" în lucruri este. poate, mai dificil din cauza faptului că aparatul foto înregistrează absolut tot ceea ce se afla în fata obiectivului. Dacă într-un tablou pictorul poate elimina din cadru ceea ce este "în plus", într-o imagine, fotograful trebuie să atenueze într-un fel (prin luminã, umbre, modificând punctul de staţie, etc) elementele care distrag atenţia privitorului de la subiect. În cele din urmã el poate/trebuie să facă asta la post-procesare.

Într-o postare de anul trecut, spuneam că se remarcã uşor cum privitorul "încearcã sã gãseascã într-o fotografie, o relaţie cu un lucru, o fiinţă, o formã cunoscutã şi pe care o/îl identificã rapid." Cu alte cuvinte, admiratorul încearcă să găsească ordinea pe care a dorit sã o impunã fotograful.

Şi aici revin la ideea funcţiunilor unei fotografii. Michael Freeman le separã în douã: aceea de a explora lumea pe de-o parte şi aceea de a explora propria imaginaţie, pe de altã parte. "La una din extreme gãsim dorinţa de a ieşi şi de a descoperi cum aratã oamenii, lucrurile şi locurile, iar la cealaltã se aflã impulsul de a vedea ce putem face noi cu ele, prin intermediul aparatului foto."

Şi dacã într-o parte vorbim de comunicare, în cealaltã parte vorbim de artã. Linia de separaţie nu este foarte clarã şi bine definitã, dar pasiunea noastrã a apãrut ca o modalitate de satisfacere a unor nevoi personale. - vrem sã comunicãm şi fotografiem ca sã ne documentãm,

- dorim sã ne îmbogăţim percepţia asupra mediului în care trãim,

- dorim sã depăşim nişte limite şi cãutãm prin fotografie noi forme de exprimare,

- dorim sã transformãm şi sã concepem lucruri noi. Iar ceea ce facem trebuie sã fie rezultatul celor mai bune şi nobile eforturi ale noastre.
 

Edward Weston - "Pepper no.30" (foto:wikipedia)

Când şi-a reglat aparatul pentru a fotografia un banal ardei verde, nu cred cã Edward Weston ştia ce avea sã

iasã. Fotografia rezultatã pare sã surprindã sculptură modernistă de Hâns Arp . În jurnalul său, Weston scrie: "Este un subiect clasic, complet satisfăcător - un ardei. Dar a ieşit, mai mult decât un ardei. Ceva abstract şi care este complet în afara subiectului fotografiat".

A lucrat la aceastã fotografie apropape o sãptãmânã şi a prelucrat mai mult de 5o de fotografii. A schimbat poziţii, unghiuri, lumini, umbre, setãri. Fotografia se numeşte "Pepper no.30" şi a fãcut istorie. Este descrisã şi analizatã în manuale fundamentale de fotografie. Ce o face sã fie deosebitã!? Am descoperit şi eu misterele luminilor şi umbrelor unui ardei (de fapt era gogoşar-!) în timp ce lucram la expoziţia "Iluzii şi aluzii", dar nu cred că  voi apãrea în vreun manual. 😃

Ardei - XXX (sau cum am descoperit misterelor luminilor si umbrelor)

Important este cã mi-am îmbunătăţit percepţia asupra lucrurilor (!)😆

S-auzim de bine!